original Romanian poem
Al Patrulea Cal
Băieţandru fiind călare umblam,
Pe un cal alb, ca al Sfântului Gheorghe.
Calul n-avea aripi, eu n-aveam suliţă,
Dar ucideam balauri verzi ca Sfântul Gheorghe.
Întocmai ca Sfântul Gheorghe ucideam balauri.
Când mi-a mijit mustaţa, călare prin lume
Pe un cal porumbac mă plimbam.
Calul n-avea aripi, eu n-aveam aripi,
Dar săream amândoi peste munţi,
Peste ape . . . Tineri! . . . Tineri eram! . . .
Mai târziu am umblat pe-un cal murg.
Cum îi mai scăpărau potcoavele!...
Vino, fată ochioasă, spuneam
Femeilor oacheşe ce le’ntâlneam,
Calul meu are şeaua de aur.
Acum stau lângă drum, aştept lângă drum
Să-mi vină al patrulea cal.
Cum va fi al patrulea cal?
Aripi va avea al patrulea cal,
Negru va fi al patrulea cal . . .
Negru . . . Negru ca smoala . . .
subscribe